Tulburare/Dificultate/Dizabilitate de învățare

Raportul între tulburarea specifică de învățare și dificultățile de învățare a fost îndelung dezbătut în literatura de specialitate, adesea confundat și foarte slab delimitat, așa cum afirmă și Gherghuț (2013). Tulburările de învăţare se referă la dificultăţi care au oarecare constanţă, au la bază deficite de organizare sau lipsa unor instrumente care asigură învăţarea. De obicei, tulburarea corespunde unei incapacităţi sau unei capacităţi deficitar realizate.

Ajungem astfel să desprindem din sfera dificultăților de învățare, termenul considerat mult timp sinonim, tulburări de învățare, sub accepțiunea mai multor lucrări de specialitate, care fac distincția între cei doi termeni, așa cum demonstrează și Roșan (2015). Dificultățile de învățare generale au un caracter temporar, orice elev experimentând cel puțin o dată situația de a avea o dificultate în învățare, și pot fi remediate, în schimb, tulburările de învățare sunt persistente și rezistente la intervenție. Tulburările de învățare au un debut timpuriu, iar dificultățile de învățare generale pot să apară oricând în timpul procesului de învățare.

Cea mai importantă diferență însă este dată de cauzele biologice care stau la baza tulburărilor de învățare, respectiv factorilor extrinseci ai individului care stau la baza deficiențelor de învățare generale. În Ordinul MEN 3124/2017 apare următoarea delimitare a dificultăților de învățare : “ dificultățile de învățare desemnează o categorie de cerințe educaționale speciale ca urmare intervenției a unor factori extrinseci( școlari, familiali, sociali), dar și a unor factori intrinseci psihoafectivi” care subliniază foarte bine distincția de tulburare specifică de învățare. Tot în acest ordin se menționează faptul că dificultățile pot fi remediate, și se exprimă sub forma unor întarzieri, nu sub forma unor perturbări ale procesului de achiziție ca în cazul tulburărilor specifice de învățare, acestea din urmă fiind delimitate ca :

“un grup eterogen de tulburări ce afectează procesele de achiziție a abilităților școlare (de citire, exprimare în scris și matematice): dislexie, disgrafie (inclusiv disortografia), discalculie.(…) Aceasta reprezintă o tulburare de origine biologică, nefiind o consecință a absenței oportunităților de învățare, a existenței unor condiții incapacitante sau a unor condiții defavorabile învățării” (Ordinul MEN 3124/2017)

Westwood (2008) susține că este o mare diferență între dificultățile de învățare și dizabilitățile de învățare, deoarece primele pot fi depăsite prin metode convenționale, în timp ce în cazul celei de a doua categorii, elevii necesită educație specială și intervenție specializată pentru dizabilitatea specifică.