Discalculia
Discalculia este o tulburare specifică de învățare deci, paternul tipic de dezvoltare a achizițiilor unei abilități este perturbat încă din stadiile timpurii ale dezvoltării, nu este un rezultat al absenței oportunităților de învățare sau a unei dizabilități intelectuale, iar abilitățile specifice afectate sunt cele aritmetice. ICD-10 o include în tulburările de dezvoltare a abilităților școlare și o definește ca tulburare specifică a abilităților aritmetice. Asemeni dislexiei și disgrafiei, discalculia are origine biologică, nu este influențată de nivelul de inteligență și presupune afectări ale proceselor numerice de bază, ale abilităților de numărare și calcul.
,,Discalculia
este o condiție care afectează posibilitatea achiziționării abilităților aritmetice.
Persoanele cu discalculie pot avea dificultăți în înțelegerea conceptelor
numerice simple, în înțelegerea intuitivă a numerelor, precum și probleme în
memorarea faptelor aritmetice și a procedurilor” (Department for Education and
Skills Marea Britanie, 2005, cit. in Roșan, 2015, p.256)
Deși elevul are un nivel normal sau
peste normal al inteligenței, nu reușește să integreze cognitiv numerele și
simbolurile numerice, astfel el nu poate să descrie forma și mărimea, poziția,
confundă cifre, nu va înțelege noțiuni de arie, volum, lungime sau va prezenta
strategii de calcul aplicate greșit sau inadecvat, transfer scăzut sau absența
transferului conținutului învățat (Farell, 2006)
Discalculia are un grad ridicat de
asociere cu dislexia și cu deficitul de atenție.
După
forma de manifestare există două categorii ale discalculiei de dezvoltare, de
evoluție ce apare încă din primele stadii de dezvoltare și discalculie
dobandită, de achiziție, determinate de afectarea organică, pe parcursul
vieții.
Discalculia poate fi cu deficit la
nivelul simțului numeric, adică o înțelegere deficitară a semnificației
numerelor; cu deficit la nivelul conexiunii dintre sistemele de reprezentare
simbolică
și cele nonsimbolice, unde sarcinile nonsimbolice sunt mai puțin afectate; discalculie verbală; discalculie de tip atențional-spațial
care se referă la dificultăți în perceptarea informației cantitative
nonsimbolice și manipularea cantităților; și cu deficit în funcționarea
executivă care se manifestă prin dificultăți în reactualizarea faptelor
aritmetice și în aplicarea de strategii și procedee ( Roșan, 2015)
Farrell
(2006) vorbește despre o clasificare
propusă de Senzer (2001) , care pe lângă tipurile de mai sus, cuprinde și
anarimetria, care are în vedere confuzia în operațiile scrise, a semnelor
matematice:
adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea e.t.c.
Profilul
elevului cu discalculie presupune o dificultate de a face calcule simple,
precum adunarea, calculul matematic este efectuat cu greutate, într-un ritm mai
lent decât media şi cu neîncredere în rezultatul obţinut, și dificultate în a
ști să răspundă informațiilor matematice (Farrell, 2006) Numărarea este
realizată mecanic, ca secvenţă de cuvinte, dar elevii cu discalculie nu pot să
numere invers sau cu pas dat, din 2 în 2 e.t.c.
Alte afectări sunt: afectarea măsurătorilor, de exemplu, măsurarea
timpului sau numărarea banilor sunt sarcini dificile pentru aceşti copii,
dificultăţi în înţelegerea conceptului de viteză sau de temperatură; afectarea direcţiei/orientării, ca şi în cazul dislexicilor, apar probleme de
orientare în spaţiu stânga-dreapta sau nediferențierea punctelor cardinale (Chirilă, 2006).
Farrell (2006) vorbește despre
afectarea conceptului de “mai mult” sau “mai puțin” în ceea ce privește valoarea unui
număr, pentru elevul cu discalculie, de exemplu, 5 nu este mai mare decât 3,
sau noțiunea de ,, mai
mic’’ sau ,,mai mare’’. De asemenea, este afectată achiziția noțiunilor de: lungime( din două sfori de aceeași lungime,
dacă le alăturăm, și una o șerpuim, elevul cu discalculie nu le va considera
egale), lățime, arie, volum (conservarea volumului), greutate ( conservarea
greutății), și poziție spațială și mișcarea obiectelor în spațiu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu